Publitrad Forum

[Skybax]

O zi din viata unui interpret

De fiecare data cand vad interpretii in cabina, inghesuiti langa "panoul de discutii" sau aburind urechea vreunui „black tie", imi spun cin' te taie mielule.

Imi imaginez ca nu trebui sa va explic de ce, asa ca nu o sa va plictisesc vorbindu-va despre dificultatea acestei ocupatii, asemanarea ca nivel de stres cu pilotajul si alte asemenea. Ce sa mai, s-au facut filme si s-au scris carti despre asta!

Dar pentru ca Babylon Consult mi-a facut onoarea de a ma invita, desi poate nu sunt nici interpreta cu cea mai mare experienta, nici cea mai bine pregatita o sa le/ va relatez cum decurge si cum ma pregatesc pentru o zi de interpretariat.

Poate ca ei nu stiu, dar ziua unui interpret incepe, cel tarziu, in preziua evenimentului pentru care este solicitat. Pentru ca dincolo de somnul de frumusete (sic!) si dresul vocii, cea mai mare grija este cea a materialelor si subiectul evenimentului. Pentru ca majoritatea clientilor au senzatia ca functionam cu doua butoane: ON/ OFF, de cele mai multe ori, nu trimit materialele pe care urmeaza sa le prezinte. De aceea, cer sa-mi transmita macar subiectul conferinte/ intalnirii si, cu o zi inainte, citesc articole de pe internet pe tema respectiva.

La fel de important, caut evenimentul in sine, pentru a verifica numele participantilor, cu care incerc sa ma familiarizez, pentru cazul in care va fi nevoie sa le pronunt in cadrul prezentarii.

A doua grija este cea a codului vestimentar, pentru ca nu se recomanda ca noi „vocile", sau „umbrele", sa facem nota discordanta. De aceea, in functie de cerintele organizatorului si de ultima oara cand am avut timp si pentru gospodarie, incerc o tinuta discreta, in culori cat mai putin stridente si un machiaj la fel.

Codul deontologic (inca nescris la noi), dar clar elaborat in tari cu o istorie mai bogata in relatii internationale, stipuleaza punctualitatea pe unul din primele locuri. Asa ca, daca reusesc sa ajung la timp (cu aproximativ 30 min inainte de inceperea evenimentului), incep sa imi inspectez locul de munca: functionarea aparaturii, intreb sunetistul „uuuh, what does this button do" daca este traducere simultana, iar daca este consecutiva, locul unde trebuie sa ma postez. Apoi, ma asigur ca si organizatorii si participantii sunt constienti de prezenta mea si de scopul acesteia.

Si cel mai important: ma asigur ca am apa la indemana! Cat mai multa! Plata! La temperatura camerei, va rog! Pe langa apa, am intotdeauna cu mine o cutie de mentosane mititele care ma scapa de o posibila tuse si care, la whispering, asigura prospetimea interactiunii. Acum mai mult! Si mai mult! J

Dupa ce am rezolvat aceste chestiuni organizatorice, incerc sa trec prin materialele disponibile la fata locului, mapele de prezentare pentru participanti, orice.

Intotdeauna astept cu nerabdare inceperea evenimentului, pentru acela este si momentul in care de dezleaga nodul din stomac. Experienta m-au invatat ca in interpretariat esti king for a day, fool for a lifetime si de aceea incerc sa nu fiu prea aspra cu mine si nu uit niciodata ca lucrez in echipa: cum ar veni, 2 pentru unul si unul pentru toti! Cand simt ca nu mai duc, prefer sa predau colegului/ colegei, sa il rog „sa ma schimbe", decat sa periclitez evenimentul doar pentru ca imi place sa-mi aud vocea la microfon.

Am invatat de asemenea, ca este mai bine sa atragi atentia vorbitorului ca vorbeste prea repede, ca nu i-ai auzit ultima fraza, sau ca nu a pornit microfonul, decat sa transmiti un mesaj trunchiat.

Si ar mai fi enorm de multe de spus, dar la sfarsitul zilei, trebuie sa ne reamintim ca succesul prestatiei noastre depinde in egala masura de calitatea organizarii, a sunetului si inca vreun milion de alti factori.

Dar inainte de orice, ca suntem oameni si ca numai cine nu munceste nu greseste,

Confratern,

Sanda Watt

Interpret

SURSA