de animis » Mie Mar 31, 2010 8:37 pm
Pentru ca ma tenteaza acel stilou, pentru ca nimeni nu a postat nimic si pentru ca am mai scris cate ceva ...
Viu Ruginiu …
Presărat peste ieri, mai adânc peste azi
Anotimp maroniu, ruginiu, stacojiu …
Succesiune agresivă de laconice gânduri
Pastelări de firidă dintr-o ploaie nocivă
Crengi cangrenate, somn destrămat,
Amintiri şi uitări pe-o alee’ntr-un parc.
Mecenatul frunzelor verzi: descompus-radical
Clorofila-i un mit, răsăritu-i banal
Filantropice gânduri se croiesc în neştire,
Dar e frig şi îşi pierd din simţire.
Plumbuiri de răcoare se’nteţesc pe retină
Demiurgice stări, tresăriri de lumină …
Şi-un contrast - “eu şi tu”.
Lac de răcoare, ploaie albă – ninsoare
Ce urmează e-n vis un coşmar.
Fiori amorţiţi, sentimente pribege,
constelaţii brumate … adieri de gutui le-ndulcesc.
Calmitate lascivă, unde vara-i o divă
Simbioza unui joc de culoare maro,
Se scunfundă-ntr-o rază anonimă,
Licăriri de lumină prevestesc un apus.
O natură vădit insipidă,
când culese din pomi toate-au fost.
Mai arunc o privire timidă,
peste tot ce mai ai omenesc …
Dar tu mori, eu trăiesc – e firesc, nu-i firesc?
Lacuri de lacrimi
Un nou orizont, un nou început,
Dintr-o stare de fix, mă priveşte tăcut
Ştiu şi-l simt, dar e mult
De când nu-l mai ascult.
A uitat ce frumos ştia să-mi zâmbească,
Şi-a plecat spre o lume cerească.
Durerea ce-n suflet o port, e un chin
Doar prin lacuri de lacrimi mai pot s-o alin.
Pasul lui, pasul meu pe-o cărare cândva
Scăpărarea din ochi, fericirea-mi trăda.
Timpul nostru s-a scurs prea curând
Adiere rece de vânt … şi eu încă mai plâng!
Fotolirism
Poezia e rimă, şi-atunci cum fără ea,
Încărcat de lirism, poţi spune ceva?
Într-un spaţiu infim ea-i un simplu veşmânt.
Versu-i lung, ba e scurt, chiar deloc
Şi tu mândru poet echivoc.
Nu te-acuz, nu te scuz!
Nu îţi spun că nu-i bine, nu îţi spun nici că-i rău
Dar aş vrea printre rânduri să văd sufletul tău,
Suflet ce simte că-ntre mii de cuvinte are un sens.
Îmi e greu să parcurg amalgamul de slove,
Încrustat pe o coală, monocrom şi ursuz –
Totu-mi pare absurd şi difuz.
Pe-un tărâm limitrof …
Printre stihuri alese, adunate-ntr-un loc,
Vreau să simt că prin mine tu eşti proroc.
Unduiri de cuvinte, semne mici ticluite …
Toate prinse-n buchet, asta vreau să citesc
Ca să pot să îţi spun MULŢUMESC.